Toţi avem o viată, pe care bineînţeles noi o ghidăm după modul de a trăii. De când eşti născut părinţii sunt alături de tine şi te îndrumă spre calea cea dreaptă, dar vine momentul acela când creşti, te maturizezi. Acolo copilul, indiferent de spusele părintelui, are dreptul la o alegere. Cât s’ar chinui părintele să îi poarte de grijă, copilul poate să facă lucruri rele, fără ca părintele să ştie. Aici se complică lucrurile… Învaţă copile să te fereşti de lucruri rele! Mă uit în jur acum şi nu-mi vine sa cred că ĂŞTIA sunt chiar VECHII MEI PRIETENI. Nu sunt perfect, dar îi mulţumesc lui Dumnezeu şi părinţilor mei că mi-au oferit o educaţie excelentă şi mi’au purtat o grija la fel de excelentă.
Înţeleg, intri într-un anturaj nou… Nu vrei sa pari cel mai prost om, aşa că te iei după ei. ÎNTREBAREA: „ESTE NECESAR? TE AJUTĂ CU CEVA?” Ok, trecem peste deoarece sunt cazuri şi cazuri. Probabil nu am timp să le prezint pe toate însă pe majoritatea le voi spune fără pic de jenă:
Creşti, cu timpul dependenţa de mamă scade în timp ce TU alegi să îti petreci juma’ de zi sau chiar mai mult cu ‘prietenii tăi’. Cu timpul începi să uiţi de clipele petrecute cu ea, uiţi că înainte să intri în anturajul ăsta de ‘golani’ sau cum vreţi voi să îi spuneţi, îi povesteai totul. Absolut tot ce se întâmpla, făra teamă. Puteai spune că a fost cea mai bună prietenă. Cu timpul uiţi asta şi fără să îţi dai seama, părintele suferă sperând că asta este o etapă a adolescenţei. Într-un târziu părinţii îşi dau seama că deja numai eşti adolescent/ă, iar discuţiile tale cu ai tăi sunt aproape inexistente. DE CE? Ei te au crescut indiferent de vârsta lor, tu nu le poţi acorda atenţie deoarece ai intrat într-un anturaj ‘şmecher’ ? E TRIST…
Gândeşte-te omule că o să fi la casa ta, cu nevasta/soţul ta/tău, iar de anturajul acela te vei îndepărta realizând că ai tai numai sunt lângă tine. De ce numai sunt lângă tine? PENTRU CĂ ai vrut să fi ‘COOL’, iar toată viaţa ta e distrusă.
Sper că aţi înţeles, ştiu că unii sunteţi mai mari şi gândiţi la modul: „DAFUQ, îmi zice un puşti de 14 ani cum să îmi trăiesc viaţa”… Este strict problema voastră fraţilor ce faceţi cu viaţa voastră. Eu scriu pentru că vreau să văd lume mai bună în jurul meu.
Acum să vă spun ceva despre mine…
După cum ştiţi a venit Crăciunul, deci Crăciun Fericit tuturor. Nu ştiu cum este la voi, sper din tot sufletul sa fiţi cu familia lângă brad zâmbind.. Sunt foarte mulţumit şi fericit că am o persoană care m’a învăţat atâta timp cum să îmi trăiesc viaţa şi încă o face, că mătuşile/naşa/naşul/unchii/ sunt lângă mine şi mami, că am lângă mine o fată frumoasă şi isteaţă care mi’a fost alături pe toata durata relaţiei (1 an şi 2 luni). Dar acum situaţia numai este ca înainte…
În acest Crăciun, la fel ca în cel de anul trecut, Miss Sasha (pentru cunoscători) nu este lângă mine şi mama mea, iar tatăl este la casa lui. Parcă mi’e dor să fim toţi 4 lângă brad, iar eu,mama şi sora mea să ne rugăm de tata să cânte cu noi. Dacă nu se mai întâmplă aşa, cel puţin mă chinui să îmi imaginez iar zâmbetul îşi face iar apariţia pe mecla mea.
Fraţilor, citiţi cu atenţie. Familia pe primul plan întotdeauna. Bucuraţi-vă de magia sfântă a crăciunului împreună, să v’aduca moşul tot ce doriţi, sănâtate, fericire!!!
Micul Blogger 